Iurie Brasoveanu

Breve C.V.    -  bilingue  - Iurie BraÈ™oveanu

Iurie BraÈ™oveanu:  profesor de artă, pictor, poet - membru al USEM (Uniunea Scriitorilor Europeni din Republica Moldova), preÈ™edinte al UIOC (Uniunea InternaÈ›ională a Creativilor) din Italia.

Iurie BraÈ™oveanu s-a născut pe 7 noiembrie 1962 în satul Copăceni, Singerei (provincia BălÈ›i) din Moldova.

A studiat la ChiÈ™inău la Colegiul Republican de Are ”I.E.Repin” (A.Plamadeala) - (1977-1981).

A studiat la Universitatea Pedagogică de Stat ”I. Creangă” (Facultatea de artă de grafică È™i pictură), 1984-1989. ChiÈ™inău, Moldova.

Este autorul a 13 icoane în versiune proprie (stil bizantin) expuse în săli de expoziÈ›ie, biserici din Italia È™i în publicaÈ›iile de profil italiene. Icoanele reprezintă  portrete a unor descendenÈ›i ai dinastiei Savoia.

Participă la expoziÈ›ii în Spania, Moldova, FranÈ›a È™i Italia.

A  ilustrat 18 cărÈ›i de poezii.

A  ilustrat cu lucrări grafice întreaga revistă culturală ”ITACA” a diasporei româneÈ™ti din Dublin, Irlanda. N. 6, 2014. Tot aici apare un articol despre activitatea sa culturală în Italia.

Și-a semnat cartea de poezie ”Mai sus de umbra durerii” în 1997, la editura ”Ruxanda” din ChiÈ™inău. Prezentat de Moldpres. O parte din poeziile sale sunt recitate de diverÈ™i actori naÈ›ionali la Radio.

Premiat al săptămânalului  ”Literatură È™i artă” Moldova: 2008, 2013, 2015, 2017, 2019.

Publicați poezii:

în revista „Ithaca” (Dublin), ”Orizonturile bucuriei”, în  Antologia de poezii bilingve ”Acorduri lirice romaneÈ™ti / Accordi lirici romeni” ed.  Pim, 2019; în revista Meridianul Cultural Românesc (România), 2020;  în Antologia “Cuvinte nerostite” (edizione digitale)2020. Este inclus cu un poem în ”Poemul Fluviu”  Row of masks, 2020

A primit numeroase diplome de excelență și recunoaștere pentru activitatea sa artistică și pentru contribuția sa la creșterea responsabilității naționale și la nivelul cultural și spiritual al societății.

.................................................................

 

Iurie BraÈ™oveanu: Insegnante, docente d'arte, pittore, poeta – membru USEM (Unione degli scrittori europei della Repubblica di Moldavia), presidente dell'UIOC (Unione internazionale delle persone creative) dall'Italia.

Iurie BraÅŸoveanu è nato il 7 novembre 1962 nel villaggio di Copaceni, Singerei (provincia di Balti) in Moldavia.

Ha studiato presso Chisinau a Colegiul Republican de Are “I.E.Repin" (A.Plamadeala) - (1977-1981).

Ha studiato presso l'Università Pedagogica di Stato  “I.Creanga" (Facoltà di arte come grafico e pittore), 1984-1989. Chisinau, Moldavia.

Iurie BraÈ™oveanu è l'autore di 13 icone in  versione  propria (stile bizantino) esposti nelle sale espositive, nelle chiese d'Italia e nelle pubblicazioni italiane del profilo.  Le icone rappresentano i beati di Casa Savoia.

Partecipa a mostre in Spagna, Moldavia, Francia e Italia.

Ha illustrato 18 libri di poesia .

Ha illustrato con opere  grafiche l’intera Rivista Culturale  ”ITACA” della diaspora romena a Dublino, Irlanda. No. 6, 2014. In questa rivista è stato pubblicato anche un’articolo  sulla sua attività culturale in Italia.

Firma il proprio libro di poesie “Mai sus de umbra durerii'' (Sopra l'ombra del dolore) nel 1997, alla casa editrice “Ruxanda" di Chisinau. Presentata da Moldpres.  Alcune sue poesie sono recitate da parte di diversi attori nazionali a radio.

Laureato al settimanale "Letteratura e Arte" Moldova. 2008, 2013, 2015, 2017, 2019.

Pubblica Poesie:

sulla rivista “Itaca” (Dublino), "Orizonturile bucuriei" (Orizzonti della gioia), Antologia di poesie bilingue “Acorduri lirice romanesti/Accordi lirici romeni”, ed Pim, 2019; sulla rivista Meridiano Culturale Romeno (Romania), 2020; Antologia “Cuvinte nerostite” (edizione digitale)2020. Incluso con un suo poema nel ”Poemul Fluviu” (Poema  Fluvio) Row of masks, 2020

Riceve diversi Diplomi di eccellenza e riconoscimenti per la sua attività artistica e per il suo contributo alla crescita della responsabilità nazionale e del livello culturale e spirituale della società.

 

Iurie Brașoveanu - Torino

1.

Versuri prea ciudate...

 

Versuri prea ciudate, tandre și rebele

Picurând aleanul în prea multe nopÈ›i,

Eu vă dau aripa gândurilor mele

Să aprindeÈ›i stele în albastre bolÈ›i.

 

Să păstrați voi sfinte clipele acestea,

Ale căror lacrimi sunteÈ›i  pe pământ,

Să aprindeÈ›i tainic vii lumânărele

Spre o amintire când voi fi-n mormânt.

 

Versuri prea ciudate, tandre și rebele

Pe aripi de doruri vă ridic spre bolți,

Să purtaÈ›i prin spaÈ›ii gândurile mele,

Să aprindeți stele veșnicilor nopți.

 

Iurie Brașoveanu

 

Strani  versi ...

 

Versi troppo strani, teneri e ribelli

Troppe notti riempite da malinconia

Regalo a voi l'ala dei miei pensieri

Per accendere le stelle nei bluastri cieli

 

Voi per custodire questi momenti santi,

Siete lacrime di essi sulla terra,

Per accendere in segreto vivide candele

Ad un ricordo mentre sarò nella tomba.

 

Versi troppo strani, teneri e ribelli

Sulle ali del desiderio vi sollevo ai cieli,

Portate attraverso gli spazi i miei pensieri ,

Per accendere le stelle delle notti eterne.

 

Versiune italiana: Rodi Vinau

.............................................

2.

Nimic nu ne-aparține

 

Nimic nu ne-aparÈ›ine decât uitarea care

Tot mai grăbit ne-ndreaptă  spre un mormânt pustiu

Și ce rămâne-n urmă? …Singurătatea mare

Și-o groapă care cuprinde cu negru  un sicriu.

 

Iar clipa ce ne naÈ™te ne plânge în mare jale,

Ea neguros ne lasă în valea de suspin.

Durerea È™i tristeÈ›ea ni se opresc în cale

Și fac a noastră viață să o trăim în chin.

 

Nimic nu ne-aparÈ›ine decât uitarea mare

Ce tot mai des ne-ndreaptă la groapa cu sicriu,

Și ce rămâne în urmă? … E o cruce care

Va fi o rece umbră pe-al nopților pustiu.

 

Iurie Brasoveanu

 

Nulla ci appartiene

 

Nulla ci appartiene solo l’oblio che

Sempre più affrettato ci convoglia verso un  desertico  sepolcro

E cosa rimarrà dopo? … La grande solitudine e

Uno scavo che veste di nero un sarcofago

 

Eppure l’attimo che ci ha partorito, e per noi che piange nel dolore

E ci lascia al buio nella valle del sospiro.

Il duolo  e l’amaro sostano sul nostro cammino

E ci fanno vivere la nostra vita nel tormento.

 

Nulla ci appartiene solo l’immenso oblio

Che sempre più spesso  ci convoglia verso la tomba,

E cosa rimarrà dopo? ... Una croce che

Sarà un’ombra fredda nel deserto delle notti.

 

Versione italiana: Rodi Vinau

........................................

3.

Când dormi-voi

 

-  Bună dimineaÈ›a, rouă,

Ce din stele tu cobori,

Luminează a mea viață,

Să trăiesc în dulci fiori.

 

-  Ale sufletului doruri,

Tu pictează-n vii culori,

Să-nflorească È™i în noapte

Inimi palide din flori.

 

-  Cu ale mele triste lacrimi

Te pictez pe frunți de flori,

Stele să se -aprindă-n noapte,

Stele-n visu-mi să cobori

 

În cel vis de veÈ™nicie,

Când dormi-voi în pămant,

Să-mi fi strălucirea-n noapte

Pe a tristului mormânt.

 

Iurie Brașoveanu

 

Quando dormirò

 

-  Buongiorno, rugiada,

Che dalle stelle scendi,

Illumina la mia vita,

Per farmi vivere nei dolci fremiti.

 

-  I desideri dell'anima,

Tu dipingi nei vividi colori,

Per far sbocciare nella notte

I cuori pallidi dai fiori.

 

-  Con le mie triste lacrime

Sulla fronte dei fiori ti dipingo,

Per accendersi le stelle nella notte,

Nel mio sogno farle scendere .

 

In quel sogno dell'eternità,

Quando dormirò nella terra

Tu sia il mio  barlume  nella notte

Sulla triste tomba.

 

Versione italiana: Rodi Vinau

.....................................

4.

ÎNTRE PRÄ‚PASTIE ȘI CER

 

Între prăpastie È™i cer

E o-ntunecată ceață.

Coboară peste fruntea mea

Văzduhul ei de gheață.

 

Între prăpastie È™i cer

Tristețile mă curmă.

Pustietate e în jur

Și aripa mi-e în umbră.

 

Între prăpastie È™i cer

Se leagănă o viață.

Pe-un ascuțiș de lamă-ncet

Se deapănă a ei ață.

 

Între prăpastie È™i cer

Cristaluri de pelin.

Cu respirația de ger

Gust miere și venin.

 

Între prăpastie È™i cer

Tăcerea-i de mormânt.

ÎncremeneÈ™te totu-n jur

Și vaiete de vânt.

 

Între prăpastie È™i cer

Văzduhul e de gheață.

Și în acest spaÈ›iu greu de foc

Mai exista Viață...

 

Iurie  BraÈ™oveanu

 

TRA ABISSO E PARADISO

 

Tra abisso e  paradiso

C'è  una nebbia scura.

Scende sulla mia fronte

La sua aria gelida.

 

Tra abisso e paradiso

Le tristezze mi abbattono.

Intorno c'è il deserto

E la mia ala  è nell'ombra.

 

Tra abisso e paradiso

La vita sta oscillando.

Su una lama affilata, lentamente

Il suo filo si  dipana.

 

Tra abisso e  paradiso

Cristalli di assenzio.

Col soffio di gelo

Assaporo  miele e veleno.

 

Tra abisso e  paradiso

Un  silenzio tombale

Pietrifica tutto intorno

Nei gemiti del vento.

 

Tra abisso e paradiso

 C’è  l’aria  di  ghiaccio.

 E in questo greve spazio di fuoco

 C'è ancora vita ...

 

Versione italiana: Rodi Vinau

.....................................

5.

DE CE ?

 

De ce nețărmurirea mă-nconjoară

Și iar in jurul meu e vânt pustiu?

Îmi desenez corabia pe Mare

Și în lumina umbrelor eu scriu.

 

De ce mă pierd când  lipsa-i  mă-nfioară

Și sunt ca frunza ninsă  pe-al meu  val?

Când noaptea se aprinde visu-mi arde

Și rătăcit departe-s de-al meu  mal.

 

Cea mai frumoasă clipă de ce zboară

Și de pe sfânta viață eu cobor?

O, văd căzând oglinzile în mare

Și zilele plângând în mine mor!

 

De ce furtuna se agită  iară

Și arde pânza vieÈ›ii la catarg,

Apoi, când bezna rece-n mine-adoarme

Sunt aruncat de soarta mea în larg?

 

De ce sunt picatura-n  marea vieÈ›ii

Si mă dizolv ca boarea de parfum?

Nemărginirea rece mă-nconjoară,

Iar malul meu demult a ars în scrum.

 

Iurie Brașoveanu

 

PERCHE’ ?

 

Perché lo sconfinato mi circonda

E  intorno a me c'è ancora  il vento arido?

Sto disegnando la mia nave sul  mare

E alla luce delle ombre sto scrivendo.

 

Perché mi perdo quando la sua assenza mi dà brividi

E sono come la foglia innevata sulla mia onda?

Il mio sogno prende fuoco, quando la notte si accende

E vagante  lontano sono dal mio lido.

 

L’attimo più bello perché  vola

E dalla vita santa perché scendo?

Oh, vedo gli specchi come precipitano nel mare

E muoiono i giorni che piangono in me!

 

Perché il mare in tempesta si agita di nuovo

E  la tela della vita sull'albero di nave prende fiamme ,

E quando il buio freddo in me si addormenta

Sono sbalzato dal mio destino al largo?

 

Perché sono la goccia nel mare della vita

E mi dissolvo come una brezza di profumo?

Lo sconfinato freddo mi circonda,

Ormai è bruciato fino alla cenere il mio lido.