Iurie Brasoveanu
Breve C.V. - bilingue - Iurie Brașoveanu
Iurie Brașoveanu: profesor de artă, pictor, poet - membru al USEM (Uniunea Scriitorilor Europeni din Republica Moldova), președinte al UIOC (Uniunea Internațională a Creativilor) din Italia.
Iurie Brașoveanu s-a născut pe 7 noiembrie 1962 în satul Copăceni, Singerei (provincia Bălți) din Moldova.
A studiat la Chișinău la Colegiul Republican de Are ”I.E.Repin” (A.Plamadeala) - (1977-1981).
A studiat la Universitatea Pedagogică de Stat ”I. Creangă” (Facultatea de artă de grafică și pictură), 1984-1989. Chișinău, Moldova.
Este autorul a 13 icoane în versiune proprie (stil bizantin) expuse în săli de expoziție, biserici din Italia și în publicațiile de profil italiene. Icoanele reprezintă portrete a unor descendenți ai dinastiei Savoia.
Participă la expoziții în Spania, Moldova, Franța și Italia.
A ilustrat 18 cărți de poezii.
A ilustrat cu lucrări grafice întreaga revistă culturală ”ITACA” a diasporei românești din Dublin, Irlanda. N. 6, 2014. Tot aici apare un articol despre activitatea sa culturală în Italia.
Și-a semnat cartea de poezie ”Mai sus de umbra durerii” în 1997, la editura ”Ruxanda” din Chișinău. Prezentat de Moldpres. O parte din poeziile sale sunt recitate de diverși actori naționali la Radio.
Premiat al săptămânalului ”Literatură și artă” Moldova: 2008, 2013, 2015, 2017, 2019.
Publicați poezii:
în revista „Ithaca” (Dublin), ”Orizonturile bucuriei”, în Antologia de poezii bilingve ”Acorduri lirice romanești / Accordi lirici romeni” ed. Pim, 2019; în revista Meridianul Cultural Românesc (România), 2020; în Antologia “Cuvinte nerostite” (edizione digitale)2020. Este inclus cu un poem în ”Poemul Fluviu” Row of masks, 2020
A primit numeroase diplome de excelență și recunoaștere pentru activitatea sa artistică și pentru contribuția sa la creșterea responsabilității naționale și la nivelul cultural și spiritual al societății.
.................................................................
Iurie Brașoveanu: Insegnante, docente d'arte, pittore, poeta – membru USEM (Unione degli scrittori europei della Repubblica di Moldavia), presidente dell'UIOC (Unione internazionale delle persone creative) dall'Italia.
Iurie Braşoveanu è nato il 7 novembre 1962 nel villaggio di Copaceni, Singerei (provincia di Balti) in Moldavia.
Ha studiato presso Chisinau a Colegiul Republican de Are “I.E.Repin" (A.Plamadeala) - (1977-1981).
Ha studiato presso l'Università Pedagogica di Stato “I.Creanga" (Facoltà di arte come grafico e pittore), 1984-1989. Chisinau, Moldavia.
Iurie Brașoveanu è l'autore di 13 icone in versione propria (stile bizantino) esposti nelle sale espositive, nelle chiese d'Italia e nelle pubblicazioni italiane del profilo. Le icone rappresentano i beati di Casa Savoia.
Partecipa a mostre in Spagna, Moldavia, Francia e Italia.
Ha illustrato 18 libri di poesia .
Ha illustrato con opere grafiche l’intera Rivista Culturale ”ITACA” della diaspora romena a Dublino, Irlanda. No. 6, 2014. In questa rivista è stato pubblicato anche un’articolo sulla sua attività culturale in Italia.
Firma il proprio libro di poesie “Mai sus de umbra durerii'' (Sopra l'ombra del dolore) nel 1997, alla casa editrice “Ruxanda" di Chisinau. Presentata da Moldpres. Alcune sue poesie sono recitate da parte di diversi attori nazionali a radio.
Laureato al settimanale "Letteratura e Arte" Moldova. 2008, 2013, 2015, 2017, 2019.
Pubblica Poesie:
sulla rivista “Itaca” (Dublino), "Orizonturile bucuriei" (Orizzonti della gioia), Antologia di poesie bilingue “Acorduri lirice romanesti/Accordi lirici romeni”, ed Pim, 2019; sulla rivista Meridiano Culturale Romeno (Romania), 2020; Antologia “Cuvinte nerostite” (edizione digitale)2020. Incluso con un suo poema nel ”Poemul Fluviu” (Poema Fluvio) Row of masks, 2020
Riceve diversi Diplomi di eccellenza e riconoscimenti per la sua attività artistica e per il suo contributo alla crescita della responsabilità nazionale e del livello culturale e spirituale della società.
Iurie Brașoveanu - Torino
1.
Versuri prea ciudate...
Versuri prea ciudate, tandre și rebele
Picurând aleanul în prea multe nopți,
Eu vă dau aripa gândurilor mele
Să aprindeți stele în albastre bolți.
Să păstrați voi sfinte clipele acestea,
Ale căror lacrimi sunteți pe pământ,
Să aprindeți tainic vii lumânărele
Spre o amintire când voi fi-n mormânt.
Versuri prea ciudate, tandre și rebele
Pe aripi de doruri vă ridic spre bolți,
Să purtați prin spații gândurile mele,
Să aprindeți stele veșnicilor nopți.
Iurie Brașoveanu
Strani versi ...
Versi troppo strani, teneri e ribelli
Troppe notti riempite da malinconia
Regalo a voi l'ala dei miei pensieri
Per accendere le stelle nei bluastri cieli
Voi per custodire questi momenti santi,
Siete lacrime di essi sulla terra,
Per accendere in segreto vivide candele
Ad un ricordo mentre sarò nella tomba.
Versi troppo strani, teneri e ribelli
Sulle ali del desiderio vi sollevo ai cieli,
Portate attraverso gli spazi i miei pensieri ,
Per accendere le stelle delle notti eterne.
Versiune italiana: Rodi Vinau
.............................................
2.
Nimic nu ne-aparține
Nimic nu ne-aparține decât uitarea care
Tot mai grăbit ne-ndreaptă spre un mormânt pustiu
Și ce rămâne-n urmă? …Singurătatea mare
Și-o groapă care cuprinde cu negru un sicriu.
Iar clipa ce ne naște ne plânge în mare jale,
Ea neguros ne lasă în valea de suspin.
Durerea și tristețea ni se opresc în cale
Și fac a noastră viață să o trăim în chin.
Nimic nu ne-aparține decât uitarea mare
Ce tot mai des ne-ndreaptă la groapa cu sicriu,
Și ce rămâne în urmă? … E o cruce care
Va fi o rece umbră pe-al nopților pustiu.
Iurie Brasoveanu
Nulla ci appartiene
Nulla ci appartiene solo l’oblio che
Sempre più affrettato ci convoglia verso un desertico sepolcro
E cosa rimarrà dopo? … La grande solitudine e
Uno scavo che veste di nero un sarcofago
Eppure l’attimo che ci ha partorito, e per noi che piange nel dolore
E ci lascia al buio nella valle del sospiro.
Il duolo e l’amaro sostano sul nostro cammino
E ci fanno vivere la nostra vita nel tormento.
Nulla ci appartiene solo l’immenso oblio
Che sempre più spesso ci convoglia verso la tomba,
E cosa rimarrà dopo? ... Una croce che
Sarà un’ombra fredda nel deserto delle notti.
Versione italiana: Rodi Vinau
........................................
3.
Când dormi-voi
- Bună dimineața, rouă,
Ce din stele tu cobori,
Luminează a mea viață,
Să trăiesc în dulci fiori.
- Ale sufletului doruri,
Tu pictează-n vii culori,
Să-nflorească și în noapte
Inimi palide din flori.
- Cu ale mele triste lacrimi
Te pictez pe frunți de flori,
Stele să se -aprindă-n noapte,
Stele-n visu-mi să cobori
În cel vis de veșnicie,
Când dormi-voi în pămant,
Să-mi fi strălucirea-n noapte
Pe a tristului mormânt.
Iurie Brașoveanu
Quando dormirò
- Buongiorno, rugiada,
Che dalle stelle scendi,
Illumina la mia vita,
Per farmi vivere nei dolci fremiti.
- I desideri dell'anima,
Tu dipingi nei vividi colori,
Per far sbocciare nella notte
I cuori pallidi dai fiori.
- Con le mie triste lacrime
Sulla fronte dei fiori ti dipingo,
Per accendersi le stelle nella notte,
Nel mio sogno farle scendere .
In quel sogno dell'eternità,
Quando dormirò nella terra
Tu sia il mio barlume nella notte
Sulla triste tomba.
Versione italiana: Rodi Vinau
.....................................
4.
ÎNTRE PRĂPASTIE ȘI CER
Între prăpastie și cer
E o-ntunecată ceață.
Coboară peste fruntea mea
Văzduhul ei de gheață.
Între prăpastie și cer
Tristețile mă curmă.
Pustietate e în jur
Și aripa mi-e în umbră.
Între prăpastie și cer
Se leagănă o viață.
Pe-un ascuțiș de lamă-ncet
Se deapănă a ei ață.
Între prăpastie și cer
Cristaluri de pelin.
Cu respirația de ger
Gust miere și venin.
Între prăpastie și cer
Tăcerea-i de mormânt.
Încremenește totu-n jur
Și vaiete de vânt.
Între prăpastie și cer
Văzduhul e de gheață.
Și în acest spațiu greu de foc
Mai exista Viață...
Iurie Brașoveanu
TRA ABISSO E PARADISO
Tra abisso e paradiso
C'è una nebbia scura.
Scende sulla mia fronte
La sua aria gelida.
Tra abisso e paradiso
Le tristezze mi abbattono.
Intorno c'è il deserto
E la mia ala è nell'ombra.
Tra abisso e paradiso
La vita sta oscillando.
Su una lama affilata, lentamente
Il suo filo si dipana.
Tra abisso e paradiso
Cristalli di assenzio.
Col soffio di gelo
Assaporo miele e veleno.
Tra abisso e paradiso
Un silenzio tombale
Pietrifica tutto intorno
Nei gemiti del vento.
Tra abisso e paradiso
C’è l’aria di ghiaccio.
E in questo greve spazio di fuoco
C'è ancora vita ...
Versione italiana: Rodi Vinau
.....................................
5.
DE CE ?
De ce nețărmurirea mă-nconjoară
Și iar in jurul meu e vânt pustiu?
Îmi desenez corabia pe Mare
Și în lumina umbrelor eu scriu.
De ce mă pierd când lipsa-i mă-nfioară
Și sunt ca frunza ninsă pe-al meu val?
Când noaptea se aprinde visu-mi arde
Și rătăcit departe-s de-al meu mal.
Cea mai frumoasă clipă de ce zboară
Și de pe sfânta viață eu cobor?
O, văd căzând oglinzile în mare
Și zilele plângând în mine mor!
De ce furtuna se agită iară
Și arde pânza vieții la catarg,
Apoi, când bezna rece-n mine-adoarme
Sunt aruncat de soarta mea în larg?
De ce sunt picatura-n marea vieții
Si mă dizolv ca boarea de parfum?
Nemărginirea rece mă-nconjoară,
Iar malul meu demult a ars în scrum.
Iurie Brașoveanu
PERCHE’ ?
Perché lo sconfinato mi circonda
E intorno a me c'è ancora il vento arido?
Sto disegnando la mia nave sul mare
E alla luce delle ombre sto scrivendo.
Perché mi perdo quando la sua assenza mi dà brividi
E sono come la foglia innevata sulla mia onda?
Il mio sogno prende fuoco, quando la notte si accende
E vagante lontano sono dal mio lido.
L’attimo più bello perché vola
E dalla vita santa perché scendo?
Oh, vedo gli specchi come precipitano nel mare
E muoiono i giorni che piangono in me!
Perché il mare in tempesta si agita di nuovo
E la tela della vita sull'albero di nave prende fiamme ,
E quando il buio freddo in me si addormenta
Sono sbalzato dal mio destino al largo?
Perché sono la goccia nel mare della vita
E mi dissolvo come una brezza di profumo?
Lo sconfinato freddo mi circonda,
Ormai è bruciato fino alla cenere il mio lido.
